Spovedania

2 05 2010

Într-o zi, un preot trecea prin curtea Bisericii în mijlocul zilei…şi se hotărî să mai rămână prin apropiere, pentru a vedea cine mai venea să se roage. În acest moment poarta se deschise, iar preotul văzu un bărbat care a intrat in Biserica si s-a apropiat de altar. Omul era nebărbierit de mai multe zile, îmbrăcat cu o cămaşă ruptă, avea o haină uzată, cu marginile care începuseră să se destrame. Omul îngenunchie, înclină capul pe spate, apoi se ridică şi plecă. În zilele următoare acelaş om, întotdeauna în mijlocul zilei, era în Biserică, cărând o sacoşă… îngenunchia pentru scurt timp şi apoi se întorcea şi ieşea.

Preotul puţin cu teamă, începu să suspecteze că era vorba de un hoţ, de aceea într-o zi s-a aşezat în uşa Bisericii şi când omul se pregătea să iasă, îl întrebă : “Ce faci aici?”. Omul spuse că lucra prin apropiere, că avea o jumătate de oră pentru prânz şi profita de acest moment să se roage, “numai câteva clipe, ştii, pentrucă fabrica este un pic mai departe, aşa că doar îngenunchiez şi zic: “Doamne, am venit din nou numai să-ţi povestesc cît de fericit mă faci că mă eliberezi de păcatele mele… nu ştiu prea bine cum să mă rog, dar mă gândesc la Tine în fiecare zi…aşa că Isuse, ăsta este Ion spovedindu-se”.

Preotul simţindu-se stingherit, îi spuse lui Ion că face foarte bine şi că este binevenit în Biserică oricând îşi doreşte. Preotul îngenunchie în faţa altarului, simţi topindu-i-se inima de căldura dragostei şi întâlni pe Isus, în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji şi în inima sa repeta rugăciunea lui Ion: Am venit numai sa-ti spun, Doamne, cat de fericit sunt de cand te-am intalnit printre semenii mei si m-ai eliberat de pacatele mele. Nu stiu foarte bine cum sa ma rog, dar ma gandesc la tine in fiecare zi… asa ca, Isuse, sunt eu care ma spovedesc”.

Într-o zi Preotul văzu că bătrânul Ion nu a mai venit. Zilele următoare au trecut fără ca Ion să mai vină să se roage. Continua să lipsească, fapt pentru care Preotul începu să se preocupe, până când într-o zi se duse la fabrică să întrebe despre el; aici i-au spus că el era bolnav, dar că deşi medicii erau îngrijoraţi de stadiul în care era, totuşi mai credeau că avea şansa să supravieţuiască. Săptămâna în care Ion a fost în spital a adus multe schimbări, iar el surâdea tot timpul şi veselia lui era contagioasă.

Infirmiera şefă nu putea înţelege pentru ce Ion era aşa de fericit, deşi niciodată nu primise nici flori, nici cărţi de vizită, nici vizite.

Preotul se apropie de patul lui Ion cu infirmiera şi aceasta îi spuse, în timp ce Ion asculta: “Nici un prieten nu a venit să-l viziteze, el nu are unde să se ducă”. Surprins, bătrânul Ion spuse surâzând: “Infirmiera se înşeală… dar ea nu poate şti că in fiecare zi, de când am sosit aici, la pranz, un prieten drag mie vine, se aseaza aici pe pat, ma prinde de maini, se apleaca asupra mea si imi spune: “Am venit numai ca sa-ti spun Ion, cat de fericit am fost de cand am intalnit prietenia ta si te-am eliberat de pacatele tale. Întotdeauna mi-a placut sa ascult rugaciunile tale, ma gandesc la tine in fiecare zi … Asa ca Ioane, Eu sunt Isus care se spovedeste”.


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: