Aristotel

Cel ce te flateaza este un inferior sau cineva care pretinde ca iti este prieten.

Toate actiunile umane au una sau mai multe din cele sapte cauze obligatorii: sansa, natura, impuls, obisnuinta, motiv, pasiune sau dorinta. 

Toate slujbele platite absorb sau degradeaza mintea.

Demnitatea nu consta in posesiunea onoarei, ci in constiinta ca o meriti.

Educatia este cea mai buna pavaza in calatoria catre batranete.

Fericirea depinde de noi insine. 

Este justitia pe care ordinea  societatii este centrata.  

Este  semnul unei minti educate sa fi in masura sa discuti o tema fara sa o accepti.

Legea este minte fara ratiune.

Omul educat de societate este cel mai bun animal, dar el este cel mai teribil dintre toate ce traiesc fara lege si fara justitie.

Placerea unei meserii pune perfectiunea la treaba.

Saracia este mama revolutiei si a crimei.

Virtutiile morale, nu sunt produse in noi natural sau impotriva naturii. Natura intradevar, pregateste in noi terenul pentru primirea acestora, dar formarea lor completa este produsul unei obisnuinte.

Stabilitatea unui stat se bazeaza pe egalitatea tuturor in fata legii.Pentru a lua o decizie satisfacatoare relativa la adevar este necesar sa fii un arbitru si nu parte a disputei.

A percepe inseamna sa suferi.

Suntem ceea ce facem repetitiv. Excelenta este prin urmare nu un act (individual) ci o obisnuinta.

Nu este intotdeauna acelasi lucru sa fi un om bun si un bun cetatean.

Ghinionul arata pe cei care nu-ti sunt prieteni adevarati. 

I.L.Caragiale

Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria

Ruşine pentru oraşul nostru să tremure în faţa unui om!

Famelie mare, renumeraţie mică, după buget, coane Fănică.

Curat să-l lucrăm!

A! Ce coruptă soţietate!… Nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic: enteresul şi iar enteresul…

Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!

Aşa e lumea, n-ai ce-i face n-avem s-o schimbăm noi. Cine-şi poate închipui până unde poate merge mişelia omului!

Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip, nu merge s-o iei cu iuţeală, trebuie să ai puţintică răbdare…

… trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi!…

Domnilor, vă rog, nişte afaceri importante mă cheamă numaidecât la telegraf…

Vorba e… eu pentru cine votez?…

Adică „noi”, partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucram noi? Noi încă nu ştim…

Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg… pentru că de la partidul întreg atârnă binele ţării şi de la binele ţării atârnă binele nostru…

Blestemată politică! Un moment să n-ai pace!

Eu nu poftesc pe nimeni, dacă e vorba pe poftă…

Da! Vom lupta contra… adică nu… Eu nu lupt contra guvernului…

(O scrisoare pierduta)