Din înțelepciunea indienilor americani

3 05 2015

„Marele Spirit este în toate lucrurile: el este in aerul pe care îl respirăm. Marele Spirit este Tatăl nostru, iar Pământul este mama noastră. Ea ne hrănește, ce am pus în pământ se întoarce la noi.”-Big Thunder (Bedagi) Wabanaki Algonquin

„Cel mai important aspect al vietii, este Cel care vine în sufletul nostru când ne dam seama de asta. Unitatea cu Universul și cu toate puterile sale este fundamentala. Suntem regasiti când ne dam seama că în centrul Universului locuiește Marele Spirit și că acest centru este pretutindeni, este în fiecare dintre noi.”- Black Elk – Oglala Sioux

Du-te înainte cu curajFeatured image

Când ai dubii, stai și așteapta.

Când nu ai nici o îndoială, atunci du-te inainte cu curaj.

Atâta timp cât te învăluie ceața, asteapta.

Stai până când lumina soarelui se revarsă și risipește cețurile.

Cu siguranță lumina va veni.

Apoi acționează cu curaj.

-Ponca Chief White Eagle

Ai grija de Pământ.

Ti-a fost dat tie de către părinți,

Este împrumutat de tine de la copiii tai.

Noi nu moștenim Pământul de la strămoșii noștri,

L-am împrumutat de la copiii noștri.

Proverb indian

„Omenirea nu a țesut pânza vieții. Suntem un singur fir în ea. Orice am face pentru omenire, ne facem nouă. Toate lucrurile sunt legate împreună. Toate lucrurile sunt legate.”- Chief Seattle

Fie ca stelele sa duca tristețea ta departe,

Fie ca florile sa-ti umple inima cu frumusete,

Fie ca speranta sa-ti ștearga totdeauna lacrimile.

Și mai presus de toate, fie ca linistea să te faca puternic.

-Chief Dan George

„Înainte ca frații noștri albi să ne civilizeze, noi nu aveam nici un fel de închisoare. Din acest motiv, nu aveam delincvenți. Fără o închisoare, nu pot exista infractori. Nu am avut nici lacate, nici chei și, prin urmare, printre noi nu au existat hoți. Când cineva era atât de sărac încât el nu-si putea permite un cal, un cort, sau o pătură, el ar fi primit totul ca un cadou. Am fost prea necivilizati ca sa dam o importanță atat de mare proprietatii civilizate. Nu știam de nici un fel de bani și, în consecință, valoarea unui om nu a fost determinată de averea sa. Nu aveam nici o lege scrisă, nici avocați, nici politicieni, de aceea nu au putut să ne trișeze și sa ne escrocheze. Am fost într-adevăr într-o stare dificila înainte de sosirea oamenilor albi și nu știu cum am reușit să gestionam aceste lucruri fundamentale care (așa cum ne spun ei – oamenii albi), sunt atât de necesare pentru o societate civilizată. „John Lame Deer Sioux Lakota

„O Mare Spirit, ajută-mă mereu să spun adevărul în liniște, pentru a asculta cu mintea deschisa atunci când alții vorbesc și să-mi amintesc pacea care poate fi găsita în tăcere.” – Cherokee prayer

„Pacea și fericirea sunt disponibile în orice moment. Pacea este la fiecare pas. Pacea și fericirea umbla mână în mână mereu. Nu există soluții politice la probleme spirituale. Amintiți-vă: daca Creatorul le-a pus acolo, acolo este locul potrivit. Sufletul nu are nici o stralucire dacă ochii nu au lacrimi.”- Indian Chief

traducere dupa: http://nolimitformind.com/10-pieces-of-wisdom-quotes-from-native-american-elders/

foto: Public domain photo by Edward Curtis, pub. at denverpost.com





Vorbe intelepte

8 08 2012

fiului meu la 20 de ani, spre invatatura si folosinta, odata cu urarile de La multi ani !

„În drum spre fericire nu ezita sa te înarmezi cu sinceritate.”

„Valoarea unui lucru o observi numai dupa ce ai pierdut acel lucru.”

„Nu rascoli cenusa trecutului pentru ca vei gasi scânteia ce te va arde.”

„Câteodata, numai pierzându-i pe cei pe care-i iubesti, simti cât îti sunt de dragi.”

„A ajunge la inima cuiva este o arta; a iesi este o capodopera.”

„Zâmbeste celui ce te-a jignit, sa nu-ti poata citi durerea din suflet.”

„Când suntem sanatosi dam cu mare usurinta sfaturi celor bolnavi.” (Terentius)

„Si cel mai frumos trandafir are spini.”

„Cine face întotdeauna ce vrea rareori face ceea ce trebuie.” (Oxenstierna)

„Nimic nu dam cu mai multa darnicie ca sfaturile noastre.” (La Rochefocauld)

„Timpul scoate adevarul la lumina.” (Menander)

„Un defect se observa mai usor decât o calitate.” (Kusumadeva)

„Spune-mi de cine râzi si-ti voi spune cine esti.” (Orestano)

„Daca n-ai vânt în pânze trage la vâsle!” (Jennifer Prugh)

„Fericirea si prostia sunt diferite din cel putin o singura cauza: nu toti prostii sunt fericiti!”

„Atunci când nu faci nimic cu viata ta traiesti din fantezii.”

„Atunci când visele se destrama curg lacrimi. Asa se poate explica formarea oceanelor.”

„Nimic nu este mai penibil pentru tine decât sa vezi pe cineva facând un lucru despre care chiar tu ai spus ca nu poate fi facut.” (Sam Ewing)

„Cum e posibil sa-ti traiesti viata uitându-te la o usa fara a avea curajul sa o deschizi?” (Robert D. Ballard)

„Nu te teme niciodata de umbre! Ele arata ca exista lumina prin apropiere.” (Gary Sinise)

„Egoismul este singurul anestezic pe care natura i-l ofera prostului ca sa-l ajute sa se suporte.” (Bellamy Broks)

„Fiecare viata îsi are scopul ei.” (Ioan Botezatorul – Close To Jesus: Mary from Magdala)

„Destinul nu este o problema de noroc, ci, cu siguranta, una de alegere.”

„Viitorul apartine acelora ce au crezut cu toata taria în frumusetea viselor lor.” (Eleanor Roosvelt)

„Cei ce urmeaza multimea sunt rapid înghititi de ea.”

„Actiunea este elocventa!” (Shakespeare)

„Nimic în viata nu e facut sa înspaimânte. E doar facut sa fie înteles.” (Marie Curie)

„Sansa este ceea ce se întâmpla atunci când pregatirea întâlneste ocazia.” (Elmer Lettermann)

„Ceea ce conteaza în viata este nu locul în care ne aflam, ci directia spre care ne îndreptam.” (Oliver Wendell Holmes)

„Nu este niciodata prea târziu sa fi ceea ce ai fi putut fi.” (George Elliot)

„La prostiile clovnilor râd doar prostii.”

„Atunci când evenimentele te depasesc, fa în asa fel încât sa se creada ca tu le-ai organizat.”

„Adevarul nu se confunda întotdeauna cu dreptatea.”(William Faulkner – Lectia de chimie )

„Oamenii exagereaza întotdeauna calitatile”

(culese si selectate de pe net)





„Vin vremuri grele”

12 02 2012

Într-o dimineaţă, un tânăr artist intră într-o cafenea, fiind foarte entuziasmat că a fost angajat să picteze portretul unui om cu bani care avea o firmă de construcţii. În timp ce îşi savura cafeaua bucuros, văzu un ziar lăsat pe masa vecină în care era tipărit cu litere mari următorul titlu VIN VREMURI GRELE. Începu să se gândească tot mai mult la aceste cuvinte.      

Patronul cafenelei trecu să-l salute şi văzându-l îngrijorat, îl întrebă dacă s-a întâmplat ceva. Acesta i-a răspuns trist că trebuie să plece, căci “vin vremuri grele”, aşa că trebuie să muncească la lucrarea lui.

Patronul începu să se macine că poate chiar „vin vremuri grele”. Devenea din ce în ce mai îngrijorat pe măsură ce se gândea la vorbele tânărului. Îşi sună apoi soţia rugând-o să nu se supere dar că trebuie să-şi anuleze comanda pentru rochia cea nouă, deoarece este cam scumpă şi s-au anunţat „vremuri grele”.

Aceasta sună la magazinul unde îşi comandase rochia şi o rugă pe patroană să-i anuleze comanda. Îşi ceru scuze dar …„Vin vremuri grele” şi trebuie să facă economii.
Patroana n-a avut încotro şi a anulat comanda, dar îşi aminti că a auzit ea la ştiri cândva că „Vin vremuri grele”. Aşa că a sunat imediat la firma de construcţii pe care o angajase pentru executarea unei lucrări de extindere a magazinului. L-a anunţat pe constructor că va renunţa pentru moment la lucrare, deoarece “vin vremuri grele“ şi nu îşi poate asuma un asemenea risc în acest moment.
Constructorul s-a întristat la auzul acestei veşti, motiv pentru care s-a grăbit să-l sune pe tânărul artist spunându-i că doreşte anularea comenzii pentru portret, întrucât „vin vremuri grele” şi acesta nu este un moment potrivit să cheltuie banii pe lucruri artistice.
Copleşit de supărare, tânărul artist a acceptat cu resemnare vestea, că doar s-a întâmplat aşa cum a anticipat. Simţindu-se trist, porni înspre cafeneaua favorită să-şi înece amarul cu un pahar de vin.
În timp ce stătea din nou aşezat la masa lui, zări ziarul pe care scria „Vin vremuri grele”. De data asta s-a ridicat şi a luat ziarul pentru a-l cerceta mai bine. Data ziarului era de acum 5 ani.
Morala: Gândurile şi cuvintele noastre ne creează realitatea în care trăim.

 





Albrecht Dürer

20 01 2012

În secolul al XV-lea, într-un oraş micuţ locuia o familie care avea 18 copii. Pentru a-şi întreţine familia tatăl, bijutier de profesie, era nevoit să lucreze chiar şi 18 ore pe zi pentru a le oferi mâncare. În plus se mai ocupa şi cu orice altceva găsea de lucru prin vecinătate. 

În ciuda condiţiei lor nevoiaşe, doi dintre copiii familiei, cei mai mari, vroiau să-şi urmeze visul lor, acela de a-şi valorifica talentul pentru desen. Ei erau conştienţi de faptul că tatăl lor nu-şi permitea să-i trimită să studieze la Academia de la Nürenberg.

După lungi discuţii noaptea în patul lor aglomerat cei doi au stabilit un pact. Vor da cu banul iar cel care va pierde va munci la mină şi va câştiga bani pentru a-l susţine pe celălalt să studieze la Academie. Apoi după ce fratele care va câştiga va termina Academia, după 4 ani îl va susţine pe celălalt să-şi completeze studiile, fie prin vânzarea operelor sale, fie muncind de asemenea la mină.
Intr-o duminică după slujba de la biserică au dat cu banul iar Albrecht Dürer a câştigat şi a plecat la Nürenberg. Albert a plecat în minele periculoase şi timp de patru ani şi-a susţinut fratele cu bani. Lucrările fratelui sau au făcut imediat senzaţie. Gravurile lui, sculpturile şi pânzele cu ulei erau mai bune decât ale multor profesori iar atunci când a absolvit ajunsese să câştige sume importante.

Când s-a întors în satul sau familia a dat o cină pentru a-i sărbători triumfala întoarcere acasă. După o masă lungă şi memorabilă din care n-au lipsit muzică şi râsul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei pentru a ţine un toast pentru cel mai iubit dintre fraţii săi, pentru anii de sacrificiu pe care i-a îndurat pentru că el să-si îndeplinească visul. Şi cuvintele de încheiere au fost: ”si acum Albert, cel mai binecuvântat frate al meu, acum e rândul tău. Acum te poţi duce la Nürenberg să-ţi urmezi visul şi eu voi avea grijă de tine!”.
Toate capetele s-au întors cu nerăbdare spre celălalt capăt al mesei unde stătea Albert. Lacrimile îi curgeau pe faţa palidă iar capul plecat şi-l mişcă dintr-o parte în alta, în timp ce repeta în continuu ”nu, nu, nu”. În final Albert s-a ridicat şi şi-a şters lacrimile de pe obraji şi a privit spre figurile care îi erau dragi. Apoi, ţinându-şi mâinile aproape de obrazul drept a spus blând. ”Nu, frate, nu pot să merg la Nürenberg. Este prea târziu pentru mine. Uite, uite ce au făcut cei 4 ani de muncă în mină mâinilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel puţin o data, iar în ultimul timp sufăr de artrită care mi-a afectat atăt de rău mâna dreaptă încât nu pot nici măcar să ţin paharul pentru a toasta cu tine… cu atât mai mult să fac linii delicate pe pânză, cu pensula sau creionul. Nu frate, pentru mine e prea târziu.”

Mai mult de 450 ani au trecut. Până acum sute de capodopereale lui Albrecht Dürer: portrete, schiţe, desene în cărbune, gravuri etc. sunt expuse în orice muzeu mare din lume. Cel mai ciudat lucru este că ţie îţi e familiară doar una singură, a cărei reproducere o poţi avea acasă sau la birou.
Într-o zi, pentru a-i aduce un omagiu lui Albert pentru tot sacrificiul sau, Albrecht Dürer i-a pictat fratelui sau mâinile muncite cu palmele şi degetele subţiri îndreptate spre cer. Şi-a denumit opera simplu ”mâini”, dar lumea întreagă şi-a deschis imediat inimile spre capodoperă sa şi a redenumit tributul iubirii ”mâini în rugăciune”.

Data viitoare când vezi o copie a acestei creaţii emoţionante, mai priveşte-o odată. Da-i voie să-ţi amintească – dacă mai aveai nevoie – că nimeni, nimeni nu reuşeşte singur.

Este bine ne amintim sa multumim tuturor persoanelor si evenimentelor din viata noastra, Divinitatii… pentru ca azi eu sunt rezultatul a toate acestea! De aceea, azi… iti multumesc!





Craciunul nostru cel de toate zilele

23 12 2011

Nu stiu cati dintre noi ne intrebam, acum in plina valtoare a cumparaturilor, pentru noi sau pentru cei dragi, aranjatul frezei, bucataritul si trimitera de felicitari online, de unde domle’ chestia cu mancatu’ din greu de porcarii acum, la celebrarea Crestina a nasterii Domnului nostru Isus Cristos. Care e treaba ?

Mi-aduc aminte cu mare placere si in acelasi timp tristete de cel ce a fost marele Radu Anton Roman, un suflet de roman autentic, imbibat de cunoasterea izvoarelor noastre culinare si folclorice autentice, nu numai in esenta lor, dar si in simtirea si parfumul spiritual ce rotunjeste calitatile acestui neam geto-dac de profunda existentialitate regionala.

Din cercetarile mele, am concluzionat ca lucrurile stau cam asa: intai au fost sarbatoriile pagane, cu elemente bahice si dionisiace in care erau tolerate unele abateri de la normele sociale. Lungile ierni antice, probabil si pline de zapezi, trebuiau marcate intr-un anume fel in care sa se asigure ca noua recolta agrara a anului ce va veni sa fie indestulatoare, chemand spiritele sa lucreze impreuna cu muritorii la aceasta lucrare divina.

Jocurile cu mastile din Balcani sunt prin urmare obiceiuri arhaice, agrare si pastorale, care „Se organizau în antichitate primavara, cand incepeau muncile agricole, dar reforma calendarului roman din anul 46 i.e.n. fixeaza data de 1 ianuarie pentru inceputul anului, in loc de 1 martie, si de atunci are loc mutarea obiceiurilor din primavara in plina iarna”.

„(…) Mastile de Anul Nou, capra, cal, urs, cerb, berbec, tap, cocostarc, struti, mosnegi isi au originea in indepartate rituri agrare si pastorale, rituri care au evoluat si s-au dezvoltat simultan cu riturile funerare si cultul mortilor stramosi.

Constituite in alaiuri de capre, cerbi, tapi, berbeci, boi, struti, cocostarci, cai si ursi, in sunetul talangilor, al zurgalailor, al fluierului si tobelor, mastile strabat si acum satele in ajunul si in ziua de Anul Nou, – amintind de serbarile bahice si dionisiace din antichitatea greco-romana, ca si, in general, de toate vechile serbari de pretutindeni legate de cultul fertilitatii si fecunditatii.

Prin urmare, asa cum scria cu ceva vreme in urma si Mircea Eliade: „Avem destule probe ale mostenirii pagane, adica geto-dacice si daco-romane la romani. Este de ajuns sa te gandesti la cultul mortilor si la mitologia funerarã, la riturile agrare, la obiceiurile sezoniere, la credintele magice etc., care, se stie, persista abia schimbate de la o religie la alta, timp de milenii.”

Peste aceste sarbatori ancestrale agrare si de comemorare (revin poate obsesiv asupra faptului ca ce puteai altceva face in lungile asteptari din timpul lunilor de iarna la tara) s-au suprapus Saturnaliile romane (la inceputul mileniului I I.H. zeul Saturn se celebra intre 17 si 23 decembrie), apoi nasterea zeului solar de origine iraniană, Mithra( sa nu uitam de asemanarea scrierii de pe Tablitele de la Tartaria si scrierea sumeriana). Mai mult de un mileniu crestinii au sarbatorit Anul Nou in ziua de Colinde (25 decembrie) in imediata apropiere a solstitiului de iarna: la Roma pana in secolul al Xlll-lea, in Tarile Romane pana la sfarsitul secolului al XlX-lea. La romani amintirea acelor vremuri este inca proaspata de vreme ce in unele sate banatene si transilvanene ziua de 1 ianuarie se numeste Craciunul Mic, nu Anul Nou.

Pornind de la interpretarea unor texte biblice, parintii Bisericii au fixat dubla naştere a lui lsus, fizica si spirituala, in a sasea zi a Creatiei numarata dupa Anul Nou celebrat pe atunci la Calendele lui Ianuarie. Ulterior, au lasat pe loc, la 6 ianuarie, Botezul sau nasterea spirituala si au mutat nasterea propriu-zisă pe 25 decembrie, peste ziua de nastere a unor divinitati anterioare (Craciun, Saturn, Mithra).

Iata cum suprapunerea mai multor randuri de celebrari si credinte pagane, romane si crestine au condus la amestecul de traditie si credinta crestina pe care il traim astazi: ciclul sarbatorilor de Craciun si Anul Nou pana la Bobotează, care formeaza si pastreaza elemente comune, caracteristice scenariului (re)naşterii rituale, intr-un vartej ametitor de evenimente si transpunerea intr-un plan existential deasupra materialitatii (ce ne omoara zi de zi): sacrificiul ritual (al porcului la Ignat la 20 decembrie, animal care reprezentă la unele popoare ale Antichitatii spiritul graului); prepararea alimentelor rituale, abundenţa obiceiurilor si credinţelor care ilustrau degradarea timpului şi crearea stării de haos dinaintea Creaţiei (credinţa că se deschid mormintele si cerurile pentru a reveni printre cei vii spiritele mortilor, excesele de bautura, mancare, distractie, avalanşa cuvintelor şi expresiilor licentioase, dansul ritual al Perinitei, jocurile grotesti ale unor masti etc.); momentul culminant al „sfarsitului” Anului Vechi, al divinitatii adorate si al Lumii prin Stingerea rituala a luminilor la cumpana dintre ani, la miezul noptii de Craciun sau de Anul Nou; nasterea divinitatii si a timpului prin Aprinderea luminilor; explozia de bucurie, insotită de imbratisari si felicitari, ca lumea a fost salvată de la pieire; alungarea spiritelor malefice prin strigate, pocnituri şi zgomote produse de bice, tulnice, buhaie, faclii, purificarea oamenilor prin stropitul cu apa si prin scaldatul feciorilor in apa rece a raurilor, curatirea vazduhului prin alergatul cailor; Colindatul, Pluguşorul, Semanatul, Sorcova, etc.

Vechimea şi suprapunerea sărbătorilor creştine peste cele precrestine, a celor romane si orientale peste cele autohtone, geto-dace, au dat nastere unei realitati spirituale unice in Europa. Sarbatoarea dedicata zeitatilor ancestrale din perioada solstiţiului de iarna, peste care creştinismul a suprapus Naşterea Domnului Isus, sărbătorile Crăciunului durează, în sens restrîns, trei zile (25-27 decembrie) sau, în sens larg, 19 zile (20 decembrie-7 ianuarie). Obiceiurile, actele rituale şi practicile magice prin care se reactualizează şi recreează simbolic lumea nouă, în primul rînd prin naşterea şi moartea anuala, se grupează în două perioade simetrice, despărţite de momentul „tăierii timpului” şi de unde se începe numărarea zilelor.

E, acu vine si partea urata a lucrurilor, adaugarea peste spiritualitatea romaneasca a marketingului occidental, a lu’ „mos Craciun”, care chiar n-are nici o treaba cu noi. Chestia cu sania trasa de reni, cu pusul cadorilor de catre un mos, dupa unii usor alcoolic, care desi obez se streacoara intodeauna prin cosul stramt unde arde un foc sanatos, ca deh e iarna, este de-a dreptul iritanta. Trece el peste toate cele si arunca degraba in sosetute niscaiva cadouri, care de buna seama se potriveau cu dorintele mai tinerilor familiei, urmare unor scrisorele trimise cu ceva vreme in urma. Probabil ca propitarii fabricutei de jucarii, care cu siguranta s-a mutat in china de la cercul polar, in actuala criza economica, isi freaca vanjos mainile si isi pipaie buzunarele cu mare bucurie la vreme de sarbatoare crestina.

Sub influenţa creştinismului, Nasterea lui Isus Christos – Mantuitorul nostru, „nasterea inaintea tuturor sfiintilor”, nu avea cum sa nu se adauge la vechile sarbatori pagane, prilej de bucurie, implinire spirituala si satisfactie interioara. Este momentul cand trecem peste dificultatile materiale si, bogat sau sarac, simtim aura protectoare divina ca ne urmareste pe cei ce cred in Dumnezeu si le indruma pasii in viata materiala vremelnica.

Craciun fericit !

(text propriu amestecat bine cu preluari si prelucrari din surse online)





Dragostea si mania

22 11 2011

„În timp ce un om isi schimba roata la maşina nouă, baietelul lui de 4 ani a luat o piatra ascuţită si a inceput sa zgârie aripa maşinii. 
Mânios, barbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama ca avea în mână o cheie.
La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal… copilul a intrebat cu ochii plini de durere: „Tati, imi vor creşte degetele la loc?”.
Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte… stand in fata masinii s-a uitat la zgarieturi; baietelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”.

Mânia si Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urma pentru a avea o viata minunata… Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.
Dar problema lumii de astazi este ca Oamenii sunt folositi si lucrurile sunt iubite… in timpul acestui an, sa fim atenti si sa ne amintim: Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oameniii pentru a fi iubiti.

O zi frumoasa!
Aminteste-ti mereu… vegheaza asupra gandurilor tale; ele vor deveni cuvinte. Vegheaza asupra cuvintelor tale; vor deveni fapte. Vegheaza asupra faptelor tale, vor deveni obiceiuri. Vegheaza asupra obiceiurilor tale, vor deveni un caracter. Vegheaza asupra caracterului tau; va deveni destinul tau.
Voia lui Dumnezeu nu te va duce niciodata acolo unde Harul lui Dumnezeu nu te va pazi.

(primita pe email, fara sursa)






Dalai Lama

20 11 2011
„Ce ma surprinde cel mai mult la umanitate?
Omul isi sacrifica sanatatea pentru a face bani. Apoi isi sacrifica banii pentru a-si
recupera sanatatea. Apoi este atat de nerabdator cu gandul la viitor incat nu se bucura de prezent. Rezultatul este ca nu traieste in prezent, dar nici in viitor. Traieste de parca n-ar muri niciodata si apoi moare fara sa fi trait”